La Spitalul Medicover Cluj punem la dispozitia pacientilor servicii medicale integrate realizate de catre o echipa dedicata de Ortopedie si Traumatologie, solutii de diagnostic rapid si tratament eficient.

PATOLOGIE/AFECȚIUNI ORTOPEDICE

• Coxartroza (primară/secundară)  

Coxartroza, cunoscută și sub denumirea de artroză a șoldului, este o afecțiune degenerativă a articulației șoldului caracterizată prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular. Aceasta este o formă de osteoartrită și apare adesea la persoanele în vârstă, deși poate afecta și adulții mai tineri în anumite cazuri.

• Gonartroza (primară/secundară)

Gonartroza, cunoscută și sub denumirea de osteoartrită a genunchiului, este o boală degenerativă a articulațiilor care afectează cartilajul, osul și țesuturile din jurul genunchiului. Această afecțiune duce la deteriorarea treptată a articulației, rezultând în durere, rigiditate, umflături și mobilitate redusă.

• Ruptura de ligament încrucișat anterior

Ruptura de ligament încrucișat anterior este o leziune comună în special în rândul sportivilor și persoanelor active. LIA este unul dintre cele patru ligamente majore ale genunchiului, având rolul de a stabiliza articulația și de a preveni deplasările excesive ale tibiei față de femur.

• Ruptura de menisc

Ruptura sau leziunea de menisc este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale genunchiului. La persoanele tinere ruptura meniscului apare, cel mai frecvent, secundar unui traumatism sau torsiuni, sportivii fiind cei mai frecvent afectați.

• Ruptura de coafă de rotatori

Ruptura de coafă de rotatori este o leziune la nivelul coafei rotatorilor, care în timp va duce la slăbirea umărului, motiv pentru care activitățile de zi cu zi cum ar fi pieptănatul părului sau îmbrăcatul devin aproape imposibil de făcut.

Artroza de umăr

Artroza de umăr, cunoscută și sub numele de osteoartrita umărului, este o afecțiune degenerativă a articulației umărului care implică uzura progresivă a cartilajului articular.

Instabilitatea articulației umărului

• Instabilitatea articulației umărului apare atunci când capul humeral (partea superioară a osului brațului) se deplasează parțial sau complet din cavitatea glenoidă (parte a scapulei), din cauza slăbirii sau ruperii ligamentelor, tendoanelor sau mușchilor care stabilizează articulația.

Sindromul de impingement al umărului

• Sindromul de impingement al umărului (cunoscut și sub denumirea de impingement subacromial) este o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată prin compresia sau prinderea structurilor moi (cum ar fi tendoanele și bursa subacromială) între capul humeral și acromion (o parte a scapulei) în timpul mișcărilor brațului.

TRATAMENT/SERVICII MEDICALE

• Artroplastia (protezarea) de șold

Ce este abordul anterior minim-invaziv al șoldului și ce avantaje are?

Protezarea șoldului poate fi efectuată prin mai multe tehnici chirurgicale numite aborduri: posterolateral, lateral și anterior. Acesta din urmă, numit și direct anterior este cel mai puțin invaziv și are următoarele caracteristici benefice pentru pacient:

• este singurul abord al șoldului complet intermuscular adică nu implică secționarea nici unui mușchi

• faptul că este numit minim-invaziv nu are legătură cu lungimea inciziei la tegument ci cu faptul că nu afectează musculatura

• durerea postoperatorie este mai mică

• recuperarea este mai rapidă, mai ales în primele săptămâni însă nu mai există diferențe după 3-6 luni

• pacienții pot renunța la cadru de mers mai rapid

• riscul de luxație a protezei este redus

  
  

Am început implementarea acestui abord în premieră în Cluj-Napoca în urmă cu aproximativ 10 ani, iar în tot acest timp am acumulat o vastă experiență în utilizarea acestuia.

• Artroplastia (protezarea) de umăr

Protezarea de umăr presupune înlocuirea articulației afectate a umărului cu anumite componente artificiale, numite proteze.

Beneficiul major pentru pacient al acestei intervenții chirurgicale este restabilirea activității fizice și diminuarea durerii, cauzată în mod special de artroză (osteoartrită).

Când este indicată artroplastia sau protezarea de umăr?

În cazul unui umăr sănătos cartilajul articular are o suprafață netedă. Însă, în situația în care apar anumite boli degenerative, cartilajul articular se deteriorează, iar un contact neted nu mai poate fi posibil.

Degradarea cartilajului este însoțită ulterior de deformarea capului humeral și a cavității glenoide, fapt ce limitează și mai mult mișcarea.

Când cartilajul este complet distrus, apare fenomenul numit comun “frecare os pe os”.

Pacientul care decide o protezare de umăr, la recomandarea chirurgului ortoped, a ajuns în stadiul în care:

• are dureri în repaus și în timpul nopții, mai ales dacă  doarme pe umărul afectat

• apare durere la ridicarea sau coborârea brațului, mișcări specifice în activitățile uzuale

• se aud crepitații sau pocnituri la nivelul umărului la mobilizarea acestuia  în anumite poziții

• medicamentele antiinflamatoare sau injecțiile cu cortizon și-au redus foarte mult eficacitatea, iar durerea continuă să afecteze viața pacientului, chiar și după ședințele de fizioterapie

Cauze

Principalele cauze care duc la protezarea de umăr din cauza degradării articulației, sunt:

• osteoartrita sau artroza. Afectează cartilajul articular care acoperă capul humeral și cavitatea glenoidă a articulației umărului. Este cea mai diagnosticată formă de artrită care apare din cauza uzurii cartilajului articular. Apare preponderent la pacienții cu vârsta de peste 50 de ani cu istoric familial de artrită.

• artrita post-traumatică

• ruptura de coafă de rotatori ireparabilă

• fractura severă a articulației umărului

• artrita reumatoidă (reumatism) sau alte tulburări inflamatorii

• osteonecroză (necroză osoasă)

Artroscopia de genunchi

Artroscopia de genunchi este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratarea problemelor articulației genunchiului. Aceasta implică introducerea unui artroscop (un instrument subțire cu o cameră) printr-o incizie mică, ceea ce permite medicului să vadă structurile interne ale genunchiului pe un monitor.

Artroscopia de genunchi este utilizată preponderent pentru:

• Leziuni de menisc (rupturi sau degenerări)

• Rupturi ligamentare, cum ar fi ligamentul încrucișat anterior (LIA)

• Cartilaj articular deteriorat

• Corpi liberi intraarticulari (fragmente osoase sau de cartilaj)

• Sinovită (inflamația membranei sinoviale)

• Corectarea luxației sau instabilității genunchiului

• Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior

Ligamentul încrucișat anterior sau LIA, este cel mai important ligament al genunchiului, care îl împiedică pe acesta să alunece înainte sau să se rotească anterolateral.

Pacienții care suferă o leziune a LIA au adesea probleme cu activitățile de răsucire și întoarcere, atunci când practică fotbal sau ski, iar din această cauză necesită adesea o reconstrucție a LIA pentru a oferi stabilitate genunchiului.

• Artroscopia de genunchi în ruptura de menisc

Rolul meniscurilor în biomecanica articulației genunchiului este complex, astfel că aceste două formațiuni fibrocartilaginoase au 5 funcții biomecanice importante:

• completează spațiul liber dintre suprafața curbă a femurufui și suprafața plană a tibie

• au rol de stabilizator a articulației genunchiului, centrând sprijinul femurului pe tibie în timpul mișcărilor

• amortizează și reduc semnificativ încărcarea exercitată asupra cartilajelor suprafețelor articulare ale oaselor în timpul mișcărilor

• oferă un rol lubrificator pe suprafețele articulare

• au funcție prioprioceptivă, oferind simțul poziției membrelor

Tratamentul rupturilor de menisc

• Tratament non-chirurgical

• Tratamentul non-chirurgical cuprinde repaus, kinetoterapie și medicamentație sau injecții. Acestea au rolul să reducă inflamația locală și vindecarea țesuturilor.

• Tratament simptomatic

În faza acută, imediat după producerea leziunilor de menisc este indicat tratament simptomatic sau protocolul RICE (în engleză):

• R (rest) – repaus, fie ralativ fie total

• I (ice) – comprese reci local, cîte 10-15 minute pe zi, de mai multe ori. Nu este indicat să se aplice gheața direct pe piele

• C (compression) – purtarea unui bandaj elastic, recomandat doar în primele 24 de ore

• E (elevation) – menținerea piciorului în poziție proclivă

Tratamentul medicamentos local (cremă/gel) sau intern (antiinflamatoare nesteroidiene), contribuie la scăderea durerii și scade inflamația genunchiului. Inflamația apare ca o reacție normală a corpului în urma unei afecțiuni sau accidentări.

În cazul unei afecțiuni la nivelul articulaților genunchiului, primul simptom care apare este durerea, inclusiv nocturnă și rigiditate în mișcarea genunchiului.

Când este indicată artroscopia de genunchi?

Dacă durerile apărute nu se ameliorează prin tratament non-chirurgical, atunci chirurgul ortoped poate recomanda artroscopie la nivelul genunchiului.

Cele mai comune intervenții chirurgicale ale leziunilor meniscale:

• Sutura de menisc

Unele rupturi de menisc pot fi reparate prin suturi, în fazele incipiente ale afecțiunii însă și în leziunile mai vechi, cornice. Un alt aspect important este zona în care s-a produs leziunea. La bază meniscurile sunt atașate de capsula articulară, de unde și primesc vascularizare, zona cu bun potențial de vindecare, numită și zona roșie.

Apoi treptat spre periferie este zona de tranziție, sau alb-roșie și zona albă care sunt slab vascularizate. Acest aspect este foarte important în decizia schemei de tratament, cu un potențial de vindecare scăzut în zona alb-roșie, spre deloc în zona albă.

• Menisectomie

Acest tip de intervenție poate fi parțial, dacă se îndepărtează doar o porțiune a meniscului (rezecție parțială), sau total dacă se îndepărtează toată suprafața meniscului.
Dacă în urma traumatismului a fost afectat și unul din ligamentele încrucișate, este necesar ca ortopedul chirurg să trateze ligamentul în cadrul aceleași intervenții. Astfel se reduce riscul de apariție prematură a artrozei.

Artroscopia de umăr

Este o procedură minim-invazivă prin care chirurgul ortoped evaluează, stabilește un diagnostic și tratează eventualele leziuni din interiorul articulaților umărului.

Cele mai comune intervenții artroscopice la nivelul umărului:

• Reinserția artroscopică a coafei rotatorilor

• Repararea sau stabilizarea în cazul unei rupturi de labrum

• Reconstrucția ligamentelor umărului

• Îndepărtarea depozitelor calcare (tendinite)